nomofobia « WordPress.com Tag Feed

Sinistoza - un mod de viata?

marelelupalb — Sun, 08 Jun 2008 12:36:15 +0000

„Războiul e pace. Libertatea este sclavie. Ignoranţa e putere", scria George Orwell în cartea sa „1984"

De putin timp am aflat de SINISTOZA. M-am informat si am aflat mai multe, asa ca am sa va zic mai multe.
Sinistoza este un nou concept inventat de psihologi si psihopatologi pentru a explica ceea ce simt oamenii in legatura cu ceea ce se petrece in secolul 21 in jurul lor. Astfel, sinistoza se poate traduce printr-un fel de teama, de frica exacerbata dusa la limita sinistrului.
Adevarul este ca sinistoza nu este decat "efectul de inghet" (am sa dezvolt mai mult cad am sa va zic despre psihologia sociala) urmat de intoxicarile date de autoritati si mass-media cu privire la unele probleme (cele mai multe fictive) moderne.

Cultura fricii se bazează pe câteva trăsături definitorii: obsesia siguranţei personale, lipsa încrederii în oameni, deresponsabilizarea individului şi incriminarea oricărui tip de risc asumat, minimalizarea acţiunii individuale, pervertirea limbajului în scopul înfricoşării oamenilor. În societatea occidentală de azi relaţiile dintre oameni sunt pervertite, încrederea fiind înlocuită de spaimă.
Apelurile la frică sunt frecvent folosite în marketing şi politici sociale ca metode de convingere. Frica este un factor de schimbare a atitudinii. Studiile au arătat că, dacă mesajul este prea agresiv sau prea înfricoşător, el este respins de indivizi. Folosirea spaimei în mod moderat are o eficienţă mai mare.

Noam Chomsky spunea că apelul la teamă joacă un rol social în opresiunea la scară largă, iar instituţiile politice şi mass-media folosesc apelul la frică pentru a creşte conformismul social, pentru a menţine statu-quoul, transmiţând mesaje de genul: „Dacă nu introducem paşapoartele biometrice, teroriştii vor ataca din nou" (de parca acele pasapoarte nu vor putea fi candva falsificate), „nu vrem ca fumul de la armele de foc să devină nori în formă de ciupercă" (preşedintele SUA, George W. Bush).

Xenofobia:
Recent, Berlinul s-a confruntat cu un nou act de xenofobie şi rasism, protagoniştii fiind o tânără de 20 de ani, localnică, şi un student străin, în vârstă de 19 ani. Într-o staţie de metrou, acesta s-a trezit împins pe şinele de tren, în timp ce tânăra îi striga: "Eşti un străin, ai pielea închisă la culoare, nu ai ce căuta la noi, trebuie să mori!". Tânărul a scăpat cu viaţă graţie intervenţiei rapide a doi pasageri de pe peron. Un alt exemplu în acest sens vine din Italia. La Padova, în curtea unei şcoli, a fost construit un zid "despărţitor", pentru a separa clădirea şcolii elementare, frecventată numai de copiii localnicilor, de cea a unui centru de învăţare a limbii italiene, destinat în exclusivitate străinilor. Iar parlamentul elveţian a aprobat recent utilizarea de către poliţie a pistoalelor cu şocuri electrice în cazul expulzărilor forţate ale străinilor din ţară. Dincolo de aspectul pur psihologic, care arată că sentimentul de xenofobie este inspirat, în primul rând, de teamă, apare cel social-politic. Mulţi comentatori consideră că acest sentiment este deseori indus, întreţinut cu bună ştiinţă, speculat şi încurajat de către cei ce deţin frâiele economice şi politice.
SOLUTIE: un om egal un om!

Teamă de azilanţi
Fenomenul xenofobiei apare cu precădere în perioadele de criză economică, atunci când străinii pot deveni ţapi ispăşitori pentru eşecurile politice ale guvernanţilor. Ei sunt arătaţi cu degetul ca fiind principalii vinovaţi pentru dezechilibrele sociale, ceea ce antrenează reacţii de teamă, de ostilitate sau chiar violenţă. Cei mai afectaţi din acest punct de vedere sunt imigranţii, care au de înfruntat limitele unui stereotip creionat de cetăţenii autohtoni: străinul venit dintr-o altă cultură sau etnie este periculos pentru societate, fiind cauza dezordinilor de orice gen, a nesiguranţei ori a creşterii ratei criminalităţii.
În ţările-gazdă, grupurile sociale defavorizate îi percep pe cei nou-sosiţi (fie ei imigranţi, refugiaţi sau azilanţi) ca pe o sursă de competiţie pe piaţa muncii ori a serviciilor publice şi sociale. Dar nici la capitolul "politic" aceştia nu o duc mai bine: în campaniile electorale, nu puţine partide ori lideri bat monedă pe subiectul "spaimei de imigranţi", asigurându-şi voturile celor ce îşi simt ameninţat echilibrul social. Este cazul unor state precum Austria, Italia, Franţa sau Marea Britanie, după cum arată raportul referitor la respectarea drepturilor omului în ţările UE, pentru perioada 2004-2007.
SOLUTIE: ca cei din vest sa faca si munci care ii murdaresc pe maini!

Schimbarea climatică
Suntem bombardati permanent cu: vin inundatii, vine grindina, vine seceta, avem nevoie de plante modificate genetic. Adevarul este ca schimbarea climatica este rezultatul ciclurilor glaciatiune-interglaciatiune care are loc de cand e lumea.

Calorile
Menţinerea siluetei este o altă obsesie a lumii moderne. Deşi despre frica de a lua proporţii se vorbeşte încă din secolul al XVII-lea, într-un tratat al unui medic britanic, fobia kilogramelor în plus a explodat de-abia după 1970. La vremea respectivă, a început să câştige teren teoria conform căreia o imagine fizică frumoasă, care să respecte cu stricteţe anumite dimensiuni, reprezintă o reţetă sigură pentru succesul profesional şi pentru echilibrul interior.
Astfel, obţinerea şi menţinerea unui corp de manechin, eliberarea de efectele neplăcute ale kilogramelor în plus au devenit o adevărată "misiune" pentru milioane şi milioane de femei. În consecinţă, industria dietelor, a centrelor şi produselor de cosmetică, a clinicilor de chirurgie estetică, a medicamentelor "miraculoase" pentru slăbit a cunoscut, în ultimele decenii, un avânt spectaculos, cifra anuală de afaceri fiind de ordinul sutelor de miliarde de dolari anual.
Spre exemplu, numai în SUA se toacă circa 30 de miliarde în fiecare an pe diverse diete, cure şi produse de slăbit.
SOLUTIE:campani constructive pentru a prezenta un mod de viata sanatos!

Al-Qaida
După atentatele din 11 septembrie 2001, lumea întreagă a fost cuprinsă de o nouă teamă: teroriştii şi organizaţia teroristă Al-Qaida. Noua situaţie a fost exploatată la maximum, în primul rând de autorităţile americane, care s-au grăbit să instaleze cât mai multe camere de supraveghere în aeroporturi, pe străzi, să asculte telefoane şi să-i verifice la sânge pe toţi străinii care pun piciorul în SUA.
Pericolul terorist a devenit, încet, dar sigur, subiectul preferat al politicienilor de la Washington. Nu de puţine ori, preşedintele Bush a făcut trimitere la Al-Qaida şi Osama bin Laden pentru a justifica operaţiunile militare ale SUA în Irak şi Afganistan. Şi tot liderul de la Casa Albă a reamintit publicului ce ameninţare gravă reprezintă Al-Qaida, atunci când a dorit să obţină mai mulţi bani pentru Pentagon şi numeroasele agenţii de securitate cărora le-a revenit misiunea de a-i ţine sub observaţie pe ‘’inamicii Americii’’.
N-au stat cu mâna în sân nici autorităţile, care au efectuat raiduri peste raiduri în diverse locaţii suspecte, au înăsprit legea imigraţiei şi au scos de la sertar măsuri antiteroriste drastice. Toate acestea pentru a-i ţine în frâu, bineînţeles, pe teroriştii invizibili ai Al-Qaida.
INTREBARE: cum pot niste oameni din grote sa faca asemenea distrugeri? De ce pana la nominalizarea lui Abu Mussab Al Zarqawi ca cel mai mare terorist al Irakului insurgenti irakieni nu erau uniti?

Globalizarea emotiilor:
În urmă cu sute de ani, un cutremur ce avea loc la celălalt capăt al lumii nu provoca niciun efect, pur şi simplu deoarece nu aveai informaţii despre el decât după mult timp. Astăzi, un tsunami în Extremul Orient, un uragan la New Orleans sau un atentat la New York provoacă semne de întrebare pline de anxiozitate pe întreaga planetă, în timp real. Te întrebi imediat dacă efectul de seră va provoca, în termen de câteva zile sau câteva săptămâni, un cataclism natural şi acolo unde locuieşti; îţi pui întrebarea când vor lovi teroriştii şi în ţara ta.

Mai sunt si altele:
Nomofobia, noua boală a secolului

Cercetătorii au identificat o nouă fobie a secolului XXI, nomofobia, care se adaugă astfel la lista surselor de stres moderne: căsătoria, o nouă slujbă sau mersul la dentist. Noua tulburare "no mobile phobia" - frica de a te afla în afara ariei de acoperire - afectează milioane de utilizatori de telefoane mobile.

Aceste persoane au devenit atât de dependente de telefonul mobil, încât, în momentul în care descoperă că bateria aparatului este descărcată sau că nu mai ştiu unde au pus încărcătorul, se constată o creştere exagerată a nivelului de stres în organism, spun cercetătorii. Potrivit acestui studiu, numai în Marea Britanie, 13 milioane de persoane suferă de nomofobie.

Contactul cu familia şi prietenii este principalul motiv pentru care aceste persoane sunt dependente de telefonul mobil. Peste 50% din utilizatori spun că nu închid niciodată aparatul. 10% din utilizatori simt nevoia să fie disponibili permanent din cauza slujbei, în timp ce 9% spun că, dacă îşi închid telefonul, au crize de anxietate. Experţii afirmă că nomofobia afectează aproximativ 53% din utilizatori. Iar bărbaţii s-a dovedit că sunt mai dependenţi decât femeile de mobil.

Cercetătorii îi sfătuiesc pe cei care vor să evite nomofobia să se asigure că au credit suficient, să poarte în geantă un încărcător de baterie, să ofere familiei şi prietenilor un număr de telefon alternativ şi să aibă o cartelă de rezervă pentru cazul în care aparatul a fost furat, stricat sau pierdut. Specialiştii mai spun că cei care suferă de această fobie ar trebui să încerce să se elibereze de dependenţă pur şi simplu prin închiderea aparatului.

...o lume de nebuni...

PS - in liceu aveam o profesoara care ne zicea: "Invatati sa lucrati cu notiunile". Este clar ca majoritatea nu au invatat...

Cellphones: Dangerous or Safe?

gadjodillo — Wed, 28 May 2008 10:13:55 +0000

Acum, la Larry King: tema emisiunii, sint telefoanele mobile periculoase sau sint sigure?

Daca e sa ne uitam la cum folosesc romanii mobilele, am putea spune ca sint la fel de sigure ca un biberon.

Da, doar ca, de curind, s-a descoperit ca un anume tip de plastic, nu ii mai stiu numele (ceva gen PPL), din pacate, din care sint fabricate biberoanele, produsele pentru copii, carcasele de CD-uri (unele), recipientele alimentare, este producator de cancere (ale creierului), duce la intirzierea dezvoltarii mentale a copiilor, etc. Iar despre telefoanele mobile, deja se stiu citeva lucruri - nu e nevoie de alte avertismente decit cele ale producatorilor, care au gasit de cuviinta sa explice folosirea corecta, pentru oricine isi ia un telefon din magazin*. Doar ca oamenii din jurul nostru sint atit de prinsi de stilul lor (comod) de viata, incit refuza sa se gindeasca la consecintele pe termen lung ale gesturilor cotidiene. Consecintele asupra lor insile.

Ma gindesc, aici, in special la cei care considera ca, orice avertisment ar primi, el nu reprezinta decit o viziune paranoica a cuiva care n-are altceva de facut. Cu a doua parte a frazei sint de acord, e atit de lipsit de sens sa avertizezi pe cineva obtuz si conformist si stupid asupra a orice, incit treaba aia nu se poate numi decit pierdere de vreme. Dar chestia e ca acesti oameni refractari la ideile de protejare sint si cei care se strimba daca te vad ca tu ai grija de tine. Eventual fac misto, ca ai fi paranoic and stuff. Ei poarta telefonul mobil in pantaloni sau la git, in buzunarul de la piept, vorbesc cu orele fara casti iar, daca au casti, e vorba de chestiile alea fara fir care, dupa producatori, sint la fel de periculoase ca telefonul si nu trebuie, sub nici o forma, tinute tot timpul la ureche.

Acuma, nu sariti pe mine ca-s paranoica and stuff. Nu sint. Doar ca, in 1997 si 1998, primii mei ani cu telefon mobil, adica fix la inceputurile telefoniei mobile, am dormit cu telefonul sub perna, vreun an or so. Si de atunci ma cam doare capul cind vorbesc la telefon, plus ca mi se incinge rau urechea. Am citit undeva cum se produce deteriorarea celulelor si e foarte funny, o sa va spun si voua: celulele se incalzesc, cam ca la microunde (procesul e similar), iar, la un moment dat, se prajesc. Daca ajungeti sa simtiti ca vi s-a prajit urechea, e de rau.

*Avertismentele producatorilor se gasesc pe ultima pagina a carticelei care insoteste telefonul mobil (nou) cumparat. Ele se refera la modul in care trebuie folosit telefonul mobil pentru a nu fi daunator, indiferent de cantitatea de radiatii per kilogramcorp: telefonul nu se lipeste de cap cind vorbesti, ci se tine la minim 1,5 cm (e drept, la cei 70-90 de decibeli pe care trebuie sa-i invinga, pe strazile din Bucuresti, vocea de la celalalt "capat al firului", aceasta distanta e impractica), la minim 3 cm de corp atunci cind nu vorbesti, la minim 30 de cm de corp in casa; nu se foloseste in vehicule in miscare (cu viteza mare), nu se tine pe piept, in dreptul organelor vitale si genitale... Si tot asa. Dar cine sa stea sa asculte? Bine ca mai aduce Larry King invitati de-asta, neurochirurgi, care sa vorbeasca de numarul crescut de tumori pe creier... ca sa se mai destepte o parte a planetei.

Pe de alta parte, exista o parte a populatiei (manelistul cu tricou de plastic si lanturi de bicicleta din aur la git), pe care nu l-as avertiza. Asa, de kiki...

Nomofobia: medo de estar incontactável

Armando Netto — Thu, 08 May 2008 23:43:12 +0000

Segundo um artigo da DailyMail, existe uma nova fobia para se juntar àquelas mais comuns, como o medo das alturas, de aranhas ou de espaços fechados.

A fobia surge na era da tecnologia e na minha opinião, já era óbvio mas agora parece que é oficial. Designada de Nomofobia, o medo de ficar incontactável através de telemóvel. A palavra provém do inglês “No-mo” de “No Mobile” e, segundo o artigo publicado, afeta mais de 13 milhões de britânicos (cerca de 53% de possuidores de telemóvel)

Estar contactável por família e amigos é a razão principal para este receio, e o maior motivo para nunca desligarem o telemóvel. No meu caso, tenho o celular simplismente por causa dos recursos(Mp3, Vídeo Player, Relógio :), etc), até porque poucas são as pessoas que me ligam diariamente. Se eu ficar sem bateria ou deixá-lo em casa não fico nada preocupado.

E vocês, acham que são Nomófobos?

Adaptado de: TugaTronica, de Portugal.

Você sabe o que é nomofobia?

Savio Ladeira — Mon, 21 Apr 2008 20:04:09 +0000

Nomofobia é considerada a fobia do mundo moderno. É o medo de ficar incomunicável. Em outras palavras, medo de estar longe do celular ou desconectado da internet.

Calma. Não gostar de esquecer o celular é comum e não chega a ser uma fobia. Mas se você chega a ter síndromes de ansiedade ou começa a suar frio pela falta do aparelho, melhor procurar um médico.

O que eu achei mais interessante dessa nova fobia foi a palavra em si. As fobias costumam ser denominadas com palavras em grego ou latim. Agora essa é formada com palavras de origem inglesa: NO MObile. Fiz uma rápida pesquisa na internet e parece que é a primeira vez que isso acontece.

Em latim é de se esperar não ter um termo para o celular, mas em grego existe: é kinito. Ou ainda poderia usar a palavra comunicação para dar nome a nova fobia. Mas não. Foi escolhida a língua inglesa numa óbvia demonstração de poder cultural dos Estados Unidos.

Nomofobia

angelodemonio — Tue, 08 Apr 2008 17:41:10 +0000

Ya hay estudios que plantean esta nueva enfermedad, como el reciente acaecido en Reino Unido donde dicen que 13 millones de personas de la isla sufren de nomofobia, "no móvil fobia", o la fobia o miedo a estar sin móvil.

La principale razón que alegan es el estar en permanente contacto con los amigos o la familia. Más del 50% de los encuestados confiesan que nunca apagan el móvil. Un 10% dice que es por el trabajo… Los expertos dicen que la nomofobia afecta al 53% de los usuarios de teléfonos móviles. De entre las mujeres, un 48% experimenta ansiedad cuando les queda poca batería, cobertura o crédito (si es de prepago), mientras que este sentimiento se da en el 58% de los varones encuestados. ¿Sientes como "que te falta algo" cuando te quedas sin móvil?

Via: 86400.es

Email mania

sigla3 — Mon, 07 Apr 2008 13:50:28 +0000

Blackberry vuol dire mora, in inglese. Magari neanche lo sapevi, e in automatico avevi associato la parola blackberry al tuo amato device

È una situazione diffusa, non ti preoccupare. Se si parla di nuove tecnologie infatti, gli italiani “ci stanno dentro a manetta”. È vero che le comunicazioni internettiane avvengono ancora per la maggior parte tramite il pc fisso (82%) o portatile (53%), ma sono comunque quasi 3 milioni e mezzo coloro che hanno la possibilità di fare il check della propria in-box dovunque.
Ode allo smartphone.

Chiaramente non lo dico io, ma una ricerca illustre, effettuata da Contact Lab “italiani e internet: usi e consumi di e-mail e mailing list”.

Due numeri, così per farsi un’idea:

-50 milioni di caselle di posta (2,6 per utente Internet),
- 350 milioni di messaggi scambiati ogni giorno (quasi 20 per utente Internet)
-Donne e le persone di mezza età (35-54 anni) sono i più assidui utilizzatori dell’eMail: possiedono un numero di caselle di posta pro-capite più elevato della media e ricevono più mail al giorno.

Altri aspetti interessanti sono altissima percentuali di sottoscrizioni a newsletter (meno di quattro utenti su cento fanno completamente a meno dei servizi offerti dalle diverse mailing list), la grande quantità di email procapite (il 30% ha almeno 20 comunicazioni email giornaliere , mentre sono il 9% quelli che nella propria casella si ritrovano quotidianamente non meno di 50 nuovi messaggi).

Et voilà. Se poi vi volete leggere l’inchiesta per intero, scaricatela qui . 79 pagine di grafici, numeri, statistiche.

E una sola grande domanda: stiamo forse esagerando?

Sono molte e sempre più frequenti le tipologie di fobie legate all’utilizzo di tecnologia. Si chiamano, per l’appunto, tecnopatologie. Come la nomofobia (abbreviazione di no-mobile) la paura di non essere raggiungibili al cellulare, oppure di dimenticarlo a casa, avere la batteria scarica o trovarsi in una zona in cui il telefonino non prende. Può scatenare veri e propri attacchi di ansia o di panico. E ne soffrono il 53% delle persone.
Si, forse è un pochino tanto. Decisamente.

Tra una mail e l’altra, fissatevi queste immagini. Magari ti faranno dimenticare per un secondo che DEVI MANDARE UNA MAIL….

Buon inizio settimana a tutti!

Propaganda, nomofobia e celular x tv

herdeirodocaos — Thu, 03 Apr 2008 03:38:52 +0000

Nomofobia é a síndrome da falta do celular. Putz! Os indivíduos se sentem ansiosos por causa da falta de bateria ou crédito do celular ou medo/ansiedade de perder o contato por celular. De acordo com o estudo do The Post Office, realizado no Reino Unido, 53% dos usuários sofrem de nomofobia. A estimativa é que 13 milhões de britânicos sofram desta síndrome.

Enquanto isso no Brasil, a preocupação é com a dengue.

Li uma entrevista com Laura Marriott, do Mobile Marketing Association (MMA), organização sobre propaganda no celular que reúne anunciantes, operadoras e agências de publicidade em todo mundo e acaba de se estabelecer no Brasil, acerca da tendência e avaliação dos aparelhos celulares como mídia para os anunciantes.

Uma entrevista oportuna, visto que um estudo do Televidente 2.0 revela que a televisão na internet (que possui um grande acesso via dispositivos móveis), You Tube, por exemplo já supera o acesso às páginas das grandes redes de tevê, na Espanha.

Destaco a resposta onde ela ressalta o celular como ferramenta para interação, multimídia e passatempo para os "momentos mortos", como esperar um ônibus.

"Qual é a vantagem de anunciar pelo celular?

A diferença é que em outros meios há pouco envolvimento dos consumidores. Nos celulares existe um diálogo, você consegue criar uma comunicação direta com clientes. É um poder que nenhum outro meio tem. Hoje as peças publicitárias precisam interagir umas com as outras e o celular atua nesse papel. É possível trazer os consumidores para os celulares usando propagandas em jornais, TV, painéis em aeroportos. Você leva a interação e - eu adoro essa parte - revitaliza os meios mortos, passivos. Uma pessoa vê um painel publicitário e pensa: "Olha só o que eu posso ganhar se enviar esse código pelo celular". Um painel que normalmente passaria despercebido. Com o celular, a campanha continua ".

Nomofobia?

mesis — Wed, 02 Apr 2008 17:49:23 +0000

Tiedätkö, mitä on nomofobia? Se on uusi "hieno" sana, joka tarkoittaa kännykkäriippuvuutta. Näin asiasta kerrotaan päivän uutisissa. Kannattaa lukea uutisista, mitä kaikkea kännykkäriippuvuus on ja mitä vaikealle kännykkäriippuvuudelle voi tehdä.

¿Padeces Nomofobia?

Cortador — Tue, 01 Apr 2008 16:12:44 +0000

A todos se nos ha olvidado alguna que otra vez coger el móvil cuando salimos con prisa de casa, y la mayoría seguro que coincidís conmigo en que se crea en ti una sensación como de vacío y tienes la impresión de que seguro que en ese momento te llama alguien, o vas a necesitar hacer una llamada..., en fin, estar localizable. Bueno pues la nomofobia es una enfermedad catalogada como "El temor a quedarnos sin comunicación en medio de un accidente, sin saldo durante una conversación, o perder el teléfono y quedarnos sin nuestra preciada agenda. (...) Los expertos dicen que la nomofobia podrìa afectar al 53 por ciento de los usuarios de telefonía móvil, con un 48 por ciento de mujeres y 58 por ciento de hombres cuestionados, los cuales experimentan sentimientos de ansiedad"

Tal vez creamos que no es cierto, pero dependemos cada vez más del móvil. Tenemos casi todo en él, los contactos, incluso ya en los últimos tiempos música, juegos, agenda,... Y además necesitamos sentirnos en contacto y localizables, en mayor o menor grado. Y si ya tienes un iPhone, la adicción se multiplica amigos ;)

?Volvéis corriendo a casa si os dáis cuenta que habéis salido sin el móvil a la calle?

Arriva la "nomofobia", paura di restare senza cellulare?

MobileMan — Tue, 01 Apr 2008 01:00:49 +0000

NO mobile?..... no party, Toglietemi TUTTO ma non il mio ...... Allora siamo TUTTI ''nomofobici'' :-)

Chi sa quanti ancora riescono a ricordare come si viveva prima che il cellulare divenisse uno strumento indispensabile, non solo sul lavoro ma anche nella vita privata. Ora l'utilizzo del telefonino è diventato così presente nella quotidianità da generare la "nomofobia", ossia la paura di restare senza. Batteria scarica, mancanza di campo oppure averlo dimenticato a casa: qualsiasi evento va bene per far scatter l'attacco d'ansia

clicca qui per continuare

Fonte:ilmessaggero