CapitaLand, Singapore's largest developer by market capitalisation, reported the figures in slides that it posted on the Singapore Exchange (SGX) website. The company intends to present the slides to investors at Macquarie's International Real Estate Conference in London and New York from Oct 13-17.

The developer added that it has good access to capital markets. In July, the company secured a $2 billion development loan for its upcoming Farrer Road condo.

Developer stocks have taken a beating this year on concerns about their ability to raise funds. OCBC Investment Research analyst Foo Sze Ming said earlier this month that the current pullback in property prices could see banks continue to reduce their exposure to the property sector and therefore compound the credit crunch on those developers in need of funding.

CapitaLand shares have lost 56.5 per cent so far this year as several analysts downgraded the stock to a 'sell'. In H1, the developer had a net debt of $8.2 billion. Cash reserves stood at $3.4 billion and the debt-to-equity ratio was 0.68 - but the two numbers exclude recent recycled capital of some $2.9 billion from projects such as 1 George Street and Somerset Orchard.

Separately, CapitaLand announced yesterday that its wholly-owned serviced residence unit The Ascott Group has acquired a historic building in Paris for 21.5 million euros (S$42.9 million) in cash.

Ascott has held a lease on the 51-unit Citadines Paris Louvre from Predica since it first acquired the Citadines chain in 2002. Predica is the insurance arm of Credit Agricole, one of France's major banks.

The purchase price was determined after taking into account the property's market value, among other factors, CapitaLand said. The property, which was constructed in 1908, is gazetted as a preservation building.

Ascott has held a profitable lease on Citadines Paris Louvre since 2002, said Chong Kee Hiong, Ascott's deputy chief executive for finance and investment. The property is now one of Ascott's best performing in Paris, with an 85 per cent occupancy.

Said Ascott chief executive Jennie Chua: 'We will continue to seek high-yielding acquisition opportunities in key cities that enhance the overall yield of our properties.'

Ascott currently has a total portfolio of 5,620 units in 49 properties in Europe. Sixteen of these properties are in Paris. Globally, the group has 16,000 operating serviced residence units as well as more than 6,000 units under development.

CapitaLand took Ascott private earlier this year. Its stock gained 22 cents to close at $2.73 yesterday.

Source : Business Times - 14 Oct 2008

Before the acquisition, Ascott held a lease on the 51-unit serviced residence from Predica since it first acquired the Citadines chain in 2002. Predica is the insurance arm of Credit Agricole, one of the major banks in France.

The price of 21.5 million euros is determined after taking into account the property's market value, amongst other factors, CapitaLand said. The building, which was constructed in 1908, is gazetted as a preservation building.

Ascott currently has a total portfolio of 5,620 units in 49 properties in Europe including six properties with a total of 788 units which are scheduled to open by end 2010. Sixteen of Ascott's properties in Europe are located in Paris.

Source : Business Time - 13 Oct 2008

Cimentul este cel mai folosit material de construcție din lume. A fost inventat pentru prima dată de asirieni și babilonieni folosind argila. Egiptenii au îmbunătățit formula cimentului prin descoperirea varului și ipsosului ca agent de legătură pentru clădiri asemenea piramidelor. Romanii au îmbunătățit cimentul și au produs structuri remarcabile ca durabilitate așa cum este Coloseumul.
Cimentul este inițial sub formă de pudră. Dar amestecat cu cantitatea potrivită de apă, reacția chimică rezultantă transformă această pudră într-un amestec ce poate fi turnat în forme sau modelat. Întărit, cimentul este o substanță tare ca piatra – luând forma dorită de constructor.
De câte ori nu ați văzut un trotuar cu urma unui câine sau a unei păsări imprimată în ciment? Sau poate că era urma cauciucului unei biciclete care nu a oprit suficient de repede, urma unui pantof sau chiar palma unei mâini. Sau poate că cineva a scris numele lui sau și-a exprimat afecțiunea față de altcineva. Urma lăsată pe ciment va rămâne zeci de ani sau chiar secole.

Copiii
Copiii sunt asemenea betonului ud. Orice cade pe ei lasă urme. Această urmă poate dura zeci de ani – chiar secole. Fie că este vorba de proprii copii sau alții, toți interacționăm cu copiii. Ei sunt parte a vieții noastre.
Te-ai gândit vreodată care este urma pe care o lași în copii?
Într-o zi, eram în întârziere mergând să-mi iau de la școală cele trei nepoate ale mele. M-am pierdut și aveam deja gânduri sumbre despre ele stând singure în parcarea școlii. Când am ajuns la școală eram agitată. Pe drumul de întoarcere, aveam încă mult zbucium în suflet și atunci când cineva aproape că ne-a scos de pe șosea, nu am reacționat prea bine. Am țipat la celălalt șofer și în acea clipă cu siguranță din gura mea au ieșit cuvinte nepotrivite. Am realizat că las o impresie rea.
M-am uitat în oglinda retrovizoare și am văzut trei perechi de ochi mari uitându-se la mine. Nu era o reacție obișnuită din partea mea și ele erau șocate de comportamentul pe care îl aveam. Imediat prin mintea mi-a trecut gândul „betonului ud”.
Vreau să te rog să te gândești la viața ta pentru un moment. Ce fel de impresie lași în copii? Părinți, în fiecare zi, cu ce fel de impresie merge la culcare copilul vostru? Care este ultimul lucru pe care îl vede sau aude și care va deveni parte a visurilor sale? Este o urmă bună, pozitivă, sănătoasă? Este o urmă divină?

Părinții
Urmele lăsate în copii sunt un lucru foarte important pentru Dumnezeu. Dumnezeu are foarte mare grijă de copii. A creat familiile ca un loc în care aceștia pot învăța să-l iubească pe El și să crească pentru a fi urmași ai lui Isus Christos. Le-a dat părinților responsabilitatea, nu doar de a purta de grijă sau să-și protejeze copiii lor, dar și să creeze un mediu în care Dumnezeu este prezent, unde valorile Lui sunt promovate, unde caracterul Său este văzut și experimentat în viață și comportament.
Fiecare părinte este chemat de Dumnezeu să fie primul mentor spiritual al copiiilor lui. Nu biserica sau pastorul, ci părinții sunt cei care au primit resposabilitatea de a-și ajuta copii să devină bărbați și femei ale lui Dumnezeu.
Rolul bisericii este de a fi un partener al familiei. Pentru a-i susține, încuraja,  instrui pe părinți și de a se ruga cu aceștia pentru a primi putere să reușească să îndeplinească chemarea și misiunea dată de Dumnezeu.
Sarcina dată de Dumnezeu pentru părinți este prezentată în linii largi în Deuteronom 6:5-9 – „Să iubești pe Domnul, Dumnezeu tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. Și poruncile acestea pe ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi. Să le scrii pe ușiorii casei tale și pe porțile tale.”

Relații
Când auzim un pasaj de genul acesta ne gândim imediat la o grămadă de reguli și reglementări cerute de Dumnezeu să le urmăm. Da, Dumnezeu ne-a dat un set de porunci pe care ne cere să le urmăm, dar contextul acestui pasaj trece de reguli, legi și decrete. Este cu privire la o relație de dragoste cu Dumnezeu. Acest pasaj începe cu cuvântul „dragoste” într-un context al relației de iubire care vine din inimile, sufletele și inimile noastre și cu toată puterea noastră. Acesta arată o relație, nu o dictatură.
Această relație cu Dumnezeu pe care trebuie să o avem în inimile noastre trebuie să lase urme în copiii noștri. Nu regulile trebuie să lase urme, ci relația noastră cu Dumnezeu și răspunsul nostru față de relația plină de iubire cu El. Suntem chemați să învățăm, să arătăm, să spunem copiilor despre experiența noastră cu Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu este în noi, nu avem ce să-i învățăm pe copii. Nu putem lăsa urme în copiii noștri despre ceea ce noi înșine nu avem.

Isprăvnicie
Valorile și obiceiul isprăvniciei nu pot impresiona copilul dacă mama și tata nu au adoptat ei înșiși principiile isprăvniciei în viețile lor. Aceasta trece de a da zecime sau daruri în fiecare săptămână. Mai degrabă, are de a face cu primatul lui Dumnezeu în viața și alegerile din familie.
Tot ceea ce faci trebuie să țină cont de conștiența faptului că trăiești doar pentru a-L iubi, asculta și sluji pe Dumnezeu. În fiecare decizie trebuie să te întrebi: „De cine ascultăm? Ale cui porunci le îndeplinim? Cui ne supunem? Pe cine slujim?” Isprăvnicia începe cu centrarea vieții familiei tale pe valorile iubirii, ascultării și slujirii lui Dumnezeu. Aceasta este una din cele mai importante lecții care trebuie să impresioneze copiii noștri. Pentru că cimentul, odată întărit, poate rezista secole.
Ce impresie a isprăvniciei divine vrei să lași în copiii tăi și copiii copiilor tăi?

Material preluat din „Dynamic Steward”, iulie-septembrie 2008

De multe ori sunt întrebat în diferite situații și locații: “când să începem să-I învățăm pe copii despre zecime și daruri?” Faptul că această întrebare revine frecvent sugerează un interes din partea părinților și educatorilor creștini pentru o educație potrivită în acest foarte important aspect al dezvoltării spirituale. Atunci când membrii bisericii pun această întrebare indică grija lor față de valoarea educației copiilor în formarea valorilor și comportamentului creștin. Există de asemenea un consens din partea multora că acest proces trebuie să fie implementat foarte devreme în viața copilului și eu sunt de acord.
Ori de câte ori sunt întrebat, mintea mea se duce întotdeauna la următorul text al Scripturii: “Puneți-vă dar în inimă și suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legați ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre și să fie ca niște fruntarii între ochii voștri. Să învățați pe copiii voștri în ele și să le vorbești despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le scrii pe ușiorii casei tale și pe porțile tale. Și atunci zilele voastre și zilele copiilor voștri, în țara pe care Domnul a jurat părinților voștri că le-o va da, vor fi tot atât de multe cât vor fi zilele cerurilor deasupra pământului” (Deuteronom 11:18-21).

Sfatul lui Dumnezeu
Există câteva principii biblice importante în pasajul de mai sus pe care vreau să le împărtășesc cu cititorii noștrii în contextul învățării copiilor despre zecimea și darurile pentru Dumnezeu:
1.    A-i învăța pe copii despre Dumnezeu și mila, dragostea, protecția, darurile și binecuvântările Sale este o responsabilitate spirituală din partea celor care sunt într-un legământ cu El (Deuteronom 7:8).
2.    Textul din Deuteronom arată faptul că educația spirituală se referă la dragostea față de Dumnezeu cu “toată inima, și cu tot sufletul” (Deuteronom 10:12; 11:1). De aceea, prima sarcină este să-i ajutăm pe copii să cunoască și să aibă experiențe cu Dumnezeu personal.
3.    Educația spirituală include învățarea copiilor despre zecime și daruri de bună voie (Deuteronom 12:4-6) ca recunoaștere a faptului că Dumnezeu a creat totul în univers și toate Îi aparțin (Deuteronom 10:14). Zecimea este returnată ca expresie a credincioșiei față de Dumnezeu în timp ce dăruirea de bună voie este un act de mulțumire.
4.    Cadrul în care copii sunt învățați despre zecime și daruri este închinarea (Deuteronom 12:4.11.12). Închinarea înseamnă recunoașterea suveranității lui Dumnezeu dar și o demonstrație a reverenței și dragostei pentru El.
5.    În problema închinării, a oferi zecimea și darurile, Dumnezeu se așteaptă ca poporul Său să se supună; și așteaptă ca ascultarea lor să se nască din dragoste de a urma poruncile Sale (Deuteronom 11:8-9.13-15).
6.    Când returnează zecimea sau dăruiesc, Dumnezeu se așteaptă ca poporul Său să arate o inimă veselă și un spirit voios (Deuteronom 12:7.12).
7.    Cu toate că zecimea și darurile sunt date din binecuvântările Sale, Dumnezeu promite să ne binecuvinteze mai mult după ce noi dăruim (Deuteronom 11:22-25; 12:20).

Practicând isprăvnicia
Problema educației isprăvnicie nu este dacă să o facem sau nu, ci “când”, “cum” și “care” este cea mai bună cale de a o face. Pentru copiii mici, cea mai bună cale de a învăța despre isprăvnicia financiară este prin dăruirea din cadrul școlii de sabat sau serviciului de închinare. Cu siguranță că nu știu diferența dintre zecime și daruri la momentul acesta, dar pot să învețe valoarea dăruirii prin participarea lor la aceste activități religioase importante ale sabatului. La această vârstă, faptul că ei și noi dăruim în mod regulat le comunică importanța dăruirii ca un act de închinare.
Cât de devreme putem să-i învățăm pe copii? Punctul meu de vedere este că putem începe imediat ce pot să vadă și să țină ceva în mână. Noi am făcut lucrul acesta cu Janae-Grace de când avea doar câteva luni și astăzi, la vârsta de doi ani, se așteaptă să-i dăm ceva pentru a dărui atunci când mergem la biserică. Cum rămâne cu zecimea? Sunt convins că putem să-i învățăm pe copiii nostri destul de devreme, în momentul în care noi, ca părinți, le dăm bani de buzunar sau primesc daruri sub formă de bani de la alte persoane. Cei mici învață repede. Și pot fi învățați că banii sunt un dar și o binecuvântare de la Dumnezeu și primind această binecuvântare se așteaptă ca ei să returneze o parte ca expresie a reverenței și a dragostei față de El.

Material preluat din „Dynamic Steward”, iulie-septembrie 2008

Provocarea diferențelor
Cunoscutul consilier familial dr. Carl Whitaker a spus: “o familie sănătoasă este cu adevărat un amestec de două culturi diferite”. O cultură diferită de a noastră pare străină datorită diferitelor perspective asupra vieții dar și a modalităților diferite de a face lucrurile. Este o certitudinea aceea că toți cei care se căsătoresc se vor confrunta cu diferențe sau diferențieri.
Diferențele complică perspectiva simplistă cu privire la dragoste și viața de familie pe care o au cele mai multe cupluri la începutul vieții împreună. Este o obișnuință aceea de a evita diferențele prin negarea lor. Noii căsătoriți, cuprinși de sentimentele romantice a ceea ce un autor numea faza “visării” a căsătoriei, evită să abordeze diferențele. Aceasta este perioada din viața de familie când muncim din greu să schimbăm partenerul pentru a semăna mai mult cu noi. Eforturile acestea, de a schimba partenerul, sunt sortite eșecului. În timp ce partenerii încep să se acomodeze unii cu ceilalți, schimbările nu apar. În schimb, doar fiecare în parte are puterea de a se schimba pe sine.
Mai devreme sau mai târziu, faza “visării” tinde să dispară în cele mai multe cupluri, dând loc la ceea ce Augsburger numește “deziluzia”. Diferențele conduc la divergențe, iar divergențele conduc de obicei la mânie și conflict. Dacă nu sunt rezolvate, mânia și conflictul pot da naștere la resentimente, amărăciune și separare. Astfel pot exista controverse și certuri fără sfârșit în familie. Sau conflictul devine atât de dureros încât unul dintre parteneri capitulează și-și predă personalitatea  și voința sa celuilalt. Mulți alții pur și simplu de îndepărtează emoțional de celălalt, refuzând să trăiască pentru celălalt, asemenea unor “corăbii care trec prin noapte” din poezia lui Paul Laurence Dunbar. Mai sunt unii care încearcă să scape din relație prin separare sau divorț.
În final, modalitatea prin care tratăm diferențele determină calitatea căsătoriei, familiei și prieteniei noastre. Calitatea relațiilor din familia bisericii depinde de asemenea de modalitatea prin care tratăm diferențele noastre ca și credincioși.

O abordare creștină a diferențelor
Ellen White a vorbit despre faptul că este nevoie ca membrii bisericii să recunoască și să accepte faptul că trupul lui Christos este compus din oameni foarte diferiți, cu o largă varietate de atitudini și experiențe:
“Ne deosebim atât de mult în dispoziții, obiceiuri, educație, încât felul în care ne uităm la lucruri diferă. Judecăm diferit. Înțelegerea noastră cu privire la adevăr, ideile noastre cu privire la modul în care să-ți conduci viața, nu este la fel pentru toți. Nu există două persoane care să aibă o experiență de viață identică în fiecare aspect particular. Încercările unuia nu sunt aceleași cu ale celuilalt” (Slujitorii evangheliei, 473).
Ellen White a înțeles de asemenea că vor exista diferențe și diversitate chiar și în familiile creștine. Ceea ce este adevărat pentru biserica mare este de asemenea adevărat și pentru cea mai mică biserică – căminul creștin. Pe lângă recunoașterea și acceptarea faptului că există diferențe în cămin, membrii familiei sunt chemați să se respecte unii pe alții – “să aibă grijă de sentimentele celorlalți dar și să respecte drepturile acestora”. Observați comentariul dumneaei:
“Aşa a rânduit Dumnezeu ca persoane cu temperamente diferite să se asocieze. Când se întâmplă astfel, fiecare membru al familiei trebuie să privească cu sfinţenie sentimentele şi să respecte drepturile celorlalţi. În acest fel, vor fi cultivate respectul reciproc şi stăpânirea de sine, vor fi îndepărtate prejudecăţile, iar părţile aspre ale caracterului vor fi netezite. Astfel, poate fi asigurată armonia, iar asocierea diferitelor temperamente poate fi un beneficiu pentru fiecare” (Căminul adventist, 427).
Ar trebui să spunem acum că acceptarea diferențelor și respectarea celor care sunt altfel decât noi sunt metode intenționate de a ne ajuta în procesul creșterii în Christos în familie și cuplu, proces condus de Duhul Sfânt, atunci când există bunăvoință față de celălalt și oamenii sunt doritori să trăiască o viață în chip vrednic de chemarea pe care au primit-o, “cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste” (Efeseni 4:1-2). În timp ce dragostea lui Dumnezeu se extinde pentru a cuprinde pe păcătoșii care sunt prinși în păcatele cele mai întunecate, nu se așteaptă ca un partener să accepte și să respecte un partener care este abuziv sau demonstrează un comportament patologic. Aceste comportamente distrug pe ceilalți iar acceptarea sau respectul nu vor conduce la nici o schimbare sau crearea unei intimități căutate de partener.

Diferențele ca resurse
Recunoaștere, acceptare, respect. Pentru ca un cuplu să facă acest progres major permanent ori de câte ori au de a face cu diferențele lor este cu adevărat o realizare profundă. Dar cum rămâne cu bucuria și grija? Chiar este posibil să ajungem atât de departe – să ne bucurăm și să onorăm diferențele noastre?
Unul din gândurile care ne-au atras atenția în timp ce meditam la vestea bună că fiecare dintre noi este iubit de Dumnezeu și a primit daruri prin Duhul Său este faptul că Dumnezeu a intenționat ca aceste daruri să fie folositoare în experiența noastră de familie și cuplu – biserica mică – așa cum sunt folosite și în contextul trupului mai mare al lui Christos. Cu o anumită ocazie am răspuns invitației făcută de pastorului bisericii locale din care facem parte de a prezenta o predică despre familie. “Hai să pregătim noua predică la care ne tot gândim” ne-am spus unul altuia. Ron și-a luat responsabilitatea de a face prima schiță. El a lucrat la ea câteva săptămâni, dar pentru că se apropia sabatul cu pricina, pregătirile s-au oprit. A venit vineri seara. Aveam doar o schiță sumară cu câteva idei. Ron a mai lucrat câteva ore și apoi, disperat și obosit, s-a culcat o vreme. Karen a luat locul lui la computer, a deschis schița și a început să scrie…
Trezindu-se chiar înainte de primele raze ale soarelui, Ron a găsit-o pe Karen dormind, dar cu o predică pregătită pentru el pe biroul său. Și ce predică! A luat documentul și l-a citit. Era tot ce își dorea. Pusese tot ce trebuia în schița făcută de el. Nu mai era nimic de făcut decât să mulțumească lui Dumnezeu pentru ea și predică și să se concentreze să învețe partea sa. Ochii lui s-au închis la gândul frustrării produse de atâtea ori de diferențele dintre ei. Dar tocmai aceste diferențe le-a oferit puncte tari, vizibile acum prin acest efort comun. Mulți au comentat mai târziu în acel sabat, după predică, despre binecuvântările pe care le-au primit ascultându-ne predicând despre “devenind noi”. Conștiența faptului că sunt folosiți împreună în felul acesta ne produce uimire și satisfacție permanentă.
Diferențele noastre reprezintă o resursă prețioasă în căsniciile noastre. Whitaker face o declarație interesantă atunci când spune:
“Diferențele noastre sunt cele care ne permit să creștem. Capacitatea de a te angaja cu adevărat într-un proces bilateral al schimbului mutual este central pentru o relație dinamică, mai degrabă decât statică. În timp ce ne cizelăm unul pe celălalt, creștem. Această idee a “cizelării unul pe celălalt” sună foarte asemănător cu Ellen White atunci când scrie:
“În acest fel, vor fi cultivate respectul reciproc şi stăpânirea de sine, vor fi îndepărtate prejudecăţile, iar părţile aspre ale caracterului vor fi netezite. Astfel, poate fi asigurată armonia, iar asocierea diferitelor temperamente poate fi un beneficiu pentru fiecare” (Căminul adventist, 427).

Rânduiala lui Dumnezeu
Din această perspectivă, vedem că diferențele noastre ca soț și soție slujesc la un scop special în creșterea noastră creștină. Dumnezeu folosește aceste diferențe ca resurse pentru a ne oferi beneficii, pentru a cultiva “respectul reciproc”, “stăpânirea de sine”, pentru a îndepărta prejudecățile și să netezească “părțile aspre ale caracterului”. Probabil că cea mai mare descoperire este că El a creat posibilitatea ca oameni diferiți să locuiască împreună. “Aşa a rânduit Dumnezeu ca persoane cu temperamente diferite să se asocieze” (Căminul adventist, 427). Uneori, de-a lungul călătoriei căsniciei nu este ușor să vezi scopul lui Dumnezeu sau rânduiala Sa în a fi împreună, dar în înțelegerea ulterioară putem vedea cum El a lucrat binele prin diferențele noastre. Acestea este motiv de bucurie!

Concluzie
Un proverb vechi al lui Solomon ne spune:
“Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur și cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice! Tot așa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur? Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; și funia împletită în trei nu se rupe ușor” (Eclesiatul 4:9-12).
Cuplurile creștine cunosc că prezența celei de a treia Persoană divină împreună cu ei doi compun o funie puternică care să reziste ruperii. Să ne deschidă Dumnezeu ochii pentru a ne vedea unul pe celălalt ca parteneri, să vedem că avem nevoie unul de celălalt, calitățile pe care fiecare dintre noi le aducem aduc o binecuvântare atât fiecăruia dintre noi cât și căminelor noastre. Să ne deschidem pentru a fi schimbați de Duhul Sfânt în căsniciile noastre pentru a ne face ispravnici ai resurselor temperamentelor, personalității, talentelor și abilităților cu care El ne-a înzestrat.

Material preluat din „Dynamic Steward”, iulie-septembrie 2008

[audio=http://blip.tv/file/get/Cristianohoy-Jovenes187.mp3]

descargar

I- Isaia l-a vazut clar pe Dumnezeu.

El L-a vazut pe Domnul sezand pe un v.1
Tozel- Fara indoiala, gandul cel mai maret e care-l poate nutri mintea omului este gandul despre Dumnezeu si , in orice limba,in orice neam, orice popor, cuvantul care il nutreste pe Dumnezeu are cea mai mare greutate.
L-a vazut pe un scaun de domnie foarte inalt, slava Lui umplea templul. Imagine regala.a vazut sfintenia Lui. Serafimii stateau deasupra lui.
v. 2 – Este singurul loc unde sunt mentionate ac creaturi. de la seraph a arde. Isaia a vazut ingeri- ca si flacarile de foc; Un dumnezeu sfant, care locuieste in mijlocul sfinteniei, al focului. –nu erau ingerasii aceia, grasuni, mititei, rotofei, cu aripioare..nu erau ca niste flacari de foc. Unii ii asociaza cu fapturile vii din Apocalipsa..care strigau si ele Sfant Sfant Sfant.....
si-au acoperit fata- ca si un om care intra dintr-o data de la intuneric la lumina, la lumina orbitoare a soarelui, din instincat isi acopera fata cu mana. Asa si aceste creaturi, cu fata acoperita...sfant sfant sfant. Si acestea sunt cele mai minunate creaturi. Habitatul lor, este in prezenta lui Dumnezeu.
Fiecare stea difera una de alta in luminozitate intr-o noapte de iarna pe cer, dar cand soarele apare...toate palesc, dispar.Si in comparatie cu Dumnezeu, stralucirea serafimilor paleste. Daca noi il vedem pe Dumnezeu asa cum este, soarele de dimineata, tot ceea ce suntem, pretindem de multe ori dispare.. esti un nimic.
Cerurile nu sunt curate din perspectiva sa...CERURILE. TOTUL pare negru, in comparatie cu stralucirea Sa.
Si-au acoperit Picioarele- - prin picioare- evreii intelegeau toata partea de jos a corpului. Oamenii din est in general purtau robe lungi, pana la pamant, acoperind partea de jos pana la glezne- poate insemna respect, decent in public, in ocazii solemne
- este un semn de mare respect sa-ti acoperi picioarele, sis a-ti pleci capul in prezenta unui rege. Umilinta lor. – stipula un teolog.
Cu doua zburau- erau rapizi in executarea poruncilor lui Dumnezeu. Poate sa fie observat faptul ca, printre popoarela antice, Mercur, mesagerul lui Jupiter, era intotdeauna reprezentat cu aripi. Gata, la dispozitia Imparatului
Cu doua isi acopereau fata ca sa nu vada. Cu doua isi acoperau corpul ca sa nu fie vazuti. Cu doua erau gata de slujire.
Si spuneau unul altuia...Sfant Sfant sfant-este Domnul Ostirilor. Tot pamantul este plin de marirea Lui.
Cand noi vrem sa accentuam ceva, ridicam vocea, cand scriem, subliniem cu markerul,cu italice,,cand evreii dorau sa accentueze ceva...ei repetau, paralelismul specfic evreiesc. Isaia dorea sa accentueze acest lucru. Dumnezeu este SFANT. Nicaieri nu vom ma gasi repetitia asta in privinta atributurilor lui Dumnezeu. Nu gasesti, Dumnezeu este dragoste, dragoste, dragoste. lumina lumina lumina. Ci, sfant- declaratia, sfant –repetitia-sfant si mult mai departe, mult mai mult, sfant.
Sfintenia lui DUmnezeu, e parte din atributele lui DUmnezeu daca nu ATRIBUTUL lui Dumnezeu.
Dumnezeu e sfant, fara zbarcitura, fara pata. Perfectuine, separat de orice este imoral, imperfect. Dumenzeu nu poate tolera pacatul
Dumnezeu nu poate tolera nici macar un pacat. UNUL- De cate pacate a fost nevoie ca adam si eva sa fie aruncati , izgoniti din Eden, din prezenta lui Dumnezeu. ? Unul. Dumnezeu are o intoleranta de orice, oricine care contrazice, care se opune naturii sale. E sfant.
Dumnezeu nu este comun, nu e ceva obisnuit. Nu e ca noi. Si Dumnezeu nu poate fi luat cu usuratate.. E Dumnezeu, si acest Dumnezeu e sfant. Ps 111:9 A trimis poporului Sãu izbãvirea, a asezat legãmântul Sãu în veci; Numele Lui este Sfânt si înfricosat.
Incearca sa faci un evreu ortodox sa rosteasca numele lui Dumnezeu Iahve. Nu o va face oricum. Scribii ..cand intalneau acest nume, cand copiau manuscrusele..se ridicau de la masa, se spalau, se inmbracau in haine de sarbatoare si apoi scriau numele lui Dumnezeu. – pentru ca este slava, glorie in numele lui Dumnezeu. Acest nume impunea teama sfanta. Lucru care nu mai este.
L. Ravenhill. – vorbea de sfintenia lui Dumnezeu. De frica, despre sfintenie- si a zis... acest cuvant in ebraica pentru frica, inseamna frica- daca ar fi insemnat altceva ar fi tradus altfel. Nu reverenta- ci ceva ce-ti face genunchii sa tremure..dintii sa se zgaltaie...In acest nume este teroare... pentru ca Dumnezeu este sfant.
Luam numele lui Dumnezeu de parca ar fi Gigi Becali...il punea pe tricori... pantaloni..il scriem prescurt. D-zeu, eu nu-mi prescurtez numele Mar. Zar. Da prescurtez numele lui Dumnezeu.
Iubeste Isaia sa-L numeasca pe Dumnezeu, Sfantul lui Israel. Este numele preferat al lui Isaia si-l foloseste de 25 de ori in carte asta. In VT mai este folosit de 5 ori si asta tot in referinta la aceasta care. De ce? Pt ca Dumnezeu i s-a descoperit in felul acesta.
Isaia 1:4 Vai, neam pãcãtos, popor încãrcat de fãrãdelegi, sãmântã de nelegiuiti, copii stricati! Au pãrãsit pe Domnul, au dispretuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele...
TOZER-Cunoasterea celui preasfant- Biserica a abandonat conceptia inalta despre Dumnezeu pe care o avea candva si a inlocuit-o cu una atat de ieftina si de lipsita de demnitate. Ea nu a facut lucrul acesta in mod deliberat, ci treptat si fara sa-si dea seama; si tocmai aceasta inconstienta a Bisericii face ca situatia ei sa fie cu atat mai tragica. Odata cu pierderea sentimentului maiestatii s-au pierdut si sentimentul de teama sfanta si cel al constientei prezentei divine. Ne-am pierdut spiritul de inchinare si capacitatea de a ne retrage in noi insine pentru a-L intampina pe Dumnezeu in tacere si adorare
Istoria omenirii va arata ca nici un popor nu s-a ridicat vreodata mai presus de religia lui, iar istoria spirituala a omului demonstreaza cu certitudine faptul ca nici o religie n-a fost superioara ideii ei despre Dumnezeu.
Dintre toate pacatele spre care este inclinata imima omului, idolatria este poate cea mai urata de Dumnezeu., pentru ca in esenta idolatria este o denigrare, o insulta la adresa lui Dumnezeu. Inima idolatra presupune ca Dumenzeu este altfel decat este, si il inlocuieste pe Dumnezeu cu altceva...”Ti-ai inchipuit zice Domnul- ca Eu sunt ca tine.
Imagine neclara, falsa despre Dumnezeu. Pentru multi Dumnezeu nu mai este Dumnezeu.
J. Piper- un predicator american cunoscut, a dorit sa faca un experiment. Sa predice despre aceasta sfintenie a lui Dumnezeu si sa nu faca aplicatii. Doar sa expuna ce inseamna ca Dumnezeu sa fie SFANT. A citit textul, a predicat. Dupa trei luni un cuplu a venit la el si i-a spus ca unica lor fiica fusese abuzata sexual in ultimii trei ani de o ruda apropriata. El a fost arestat, dar acest lucru e cel mai ingrozitor eveniment din viata lor. Dar John, in acel timp, eram cu sotia la biserica si am auzit vorbind despre sfintenia lui Dumnezeu. Stii ce m-a facut sa trec peste aceasta perioada, cea mai neagra perioada. Gandul la sfintenia, la cat de maretsi sfant este Dumnezeu. Aceasta a fost stanca noastra.
Am stat saptamana asta, mai mult ca oricand gandindu-ma la sfintenia lui Dumnezeu. Nu este alt lucru care sa te smereasca mai mult, care sa te inmoaie mai mult, care sa te copleseasca mai tare, sa mai taie din mandrie. Domnul este Sfant. O as vrea sa pricepeti bine.Nici nu stiu cum sa explic..ma copleseste.... Nu e un lucru pe care sa-l iei usor. Nu este alt lucru mai frumos. Un lucru asa de inalt pentru mine.

II- Isaia s-a vazut clar pe sine insusi.

Isaia s-a vazut cum nu s-a mai vazut vreodata.
Ilustr Un orasel era terorizat de ani de zile de doi frati rai. Unul din ei murise. Cel care inca traia s-a dus la pastor si i-a spus. Iti dau 50 000 $ daca vei predica la inmormantarea fratelui meu. Insa trebuie sa spui ca a fost sfant. Toti stiau de aceasta tranzactie si vroiau sa vada cum pastorul ar putea sa faca asa ceva. De 40 de ani omul acesta a trait in pacat, a inceput pastorul sa spuna, iti insela angajatii, si-a inselat sotia, si-a neglijat copii. Darcu toate acestea, in comparatie cu fratele sau, acest om a fost un sfant
S-a vazut cum se vede cineva cand se uita in oglinda. Nu s-a gandit vreodata la sine in felul acesta..Sa-L vezi pe Isaua ca spune Vai..e vai...El nu a zis despre sine..sunt ase de spiritual.Dumnezeu mi-a ingaduit sa vad,sunt profet.. .nu, ci...vai...cu cat ne apropriem mai mult de El, cu atat ne vedem mai bine pacatul.
Isaia, un om integru, si totusi o farama din Sfintenia lui Dumnezeu il zdrobeste. Cand a vazut cum e D-zeu, a vazut cum e el. A vazut ca e murdar, si murdaria asta este epidemica.
v. 5 vai de mine- caci sunt mut-sunt un om cu buze necurate. - inainte sa spuna vai de voi- a spus vai de mine Nu pot spune sfant sfant sfant- cum au spus serafimii Ei stunt sfinti, eu nu sunt. Ei l-au vazut pe Domnul si traiesc. Eu l-am vazut si trebuie sa mor.
Habar nu avem cand vorbim despre prezenta lui Dumnezeu. Unii intra in prezenta lui Dumnezeusi latra ca si cainii, rad in hohote, sar in sus...cad pe spate. striga... Dar cand isaia a intrat in prezenta lui Dumnezeu, singurul lucru pe care il face e sa rosteasca blestem asupra sa, si sa-si marturiseasca pacatul.
- Numai cei cu inima curate vor vedea pe Dumnezeu- numai ei pt sta in presenta lui. Vorbim multe de prezenta lui Dumnezeu.
- Moise- il intalneste in tufisul arzator, care ardea si nu se consuma.Intra in prezenta Domnului.Primul lucru pe care l-a inteles Moise a fost acela ca trebuie sa se schimbe, ca e pacatos, trebuie sa se smereasca, sa se descalte- caci statea pe pamant sfant.
Iov-fara pata, neprihanit. Dumnezeu spune asta..se temea de Dumnezeu, era credincios, se ruga pt copii lui, il cunoastea pe Dumnezeu, si totusi viziunea sa despre Dumnezeu nu era buna. Si, Iov il intalneste pe Dumnezeu.
Iov 42: 4-6 „Da, am vorbit, fãrã sã le înteleg, de minuni, care Sunt mai presus de mine si pe care nu le pricep.”
„Ascultã-Mã, si voi vorbi; te voi întreba, si Mã vei învãta.” - „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vãzut. De aceea mi-e scârbã de mine si mã pocãiesc în tãrânã si cenusã.”
Se poate sa fii credincios..dar sa ai o imagine neclara despre Dumnezeu.
In Levitic 10. Doi dintre Fii lui Aaron..Nadab si Abihu si-au luat cadelnitele, au pus foc in ele si au adus Domnului, foc strain, lucru pe care El nu-L poruncise. Au crezut ca pot intra oricum in prezenta lui Dumnezeu....Au adus foc strain...Au fost imediat nimiciti...Si zici..da cum poate Dumnezeu sa faca asa ceva...
E un Dumnezeu bun, milos...Doi dintre copii lui Aaron mor, si i se cere sa nici nu-i planga.Parca iti imaginezi...Doamne dar am fost credincios, am trecut prin atatea...nici macar sa-i plang...? Moise ii rapunde...Voi fi sfintit de cei ce se apropie de Mine, si voi fi proslãvit în faþa întregului popor.
”Doamne , da sunt tineri..se mai joaca si ei de-a biserica... da, mai iau si asa ca toti mai usor...lucrurile...doar nu trebuie sa fim legalisti, ne mai jucam, ...dar. nu Aaron a tãcut.. Mai poti sa zici ceva. Ramai mut in prezenta lui Dumnezeu. Nu ai argumente.
-Uza- chivotul ispasirii era dus intr-un car. Dar nu asta era modul in care trebuia dus. Trebuia dus pe umerii preotilor Cand era sa cada Uza, il sprijina sa nu cada. Dumnezeu nu a zis..O, multumesc Uza, multumesc mult. Nu, Dumnezeu la ucis pe Uza pe loc. Uza a crezut ca pamantul e murdar, ca daca cade nu e bine. Legea nu era data pentru a tine chivotul curat de pamant, ci pentru a nu fi atins de mana murdara a omului. A presupus ca mainele lui erau mai curate decat pamantul. Dumnezeu a zis NU.
In timpul trezirilor la fel, oamenii strigau dupa ajutor, plangeau de durere...din pricina pacatului...Groaza Domnului era peste ei. Stiau ce inseamna sa fii in prezenta Lui.
- Zicem, da da in NT e diferit.. atunci asa era da acum e har...E altfel cu Isus..stiti de cine vb Isaia acolo..de Isus... In viziunea aceasta este tocmai Isus Hristos.
Ioan 12: 41, 42 Isaia a spus aceste lucruri când a vãzut slava Lui, si a vorbit despre El. Isaia a vazut slava Domnului Isus.
Si lucrurile sunt la fel. Anania si Safira au mintit pe Duhul Sfant si au murit fara o a doua sansa.
Suntem obisnuiti cu harul- ca si israelitii, avem nevoie de Dumnezue, cerem har, il primim, uitam, pacatuim din nou- dispretuim sfintenia lui Dumnezeu, fara frica de judecata Sa.
Luca 13- Pilat a ucis pe niste galileeni si a amestecat sangele lor cu jertfele. si vine Domnul cu exemplul cu turnul din Siloam care a cazut si au ucis 18 oameni nevinovati.
Si intrebarea. Unde e Dumnezeu in toate aceste? Unde e? Unde a fost intotdeauna..suveran pe tronul sau.
Problema era pusa gresit. Nu unde era, de ce s-a intamplat asta? Ci de ce nu eu nu am fost acolo. Caci si eu meritam acest lucru, nu am fost mai putin vinovat in ochii sau.
Suntem Socati de dreptatea lui Dumnezeu, si luam usor harul.
Petru la pescuit—Isaia vede slava Domnlui, Petru la fel.. cade la pamant- si spune pleaca de la mine, caci sunt un om pacatos. Asa te vezi in prezenta Lui.
Apostolul Ioan este exilat pe Patmos. Ioan cel iubit, si-a lasat capul pe pieptul Domnului Isus, care era iubit. Dar a primit acea revelatie- a vazut din slava lui Dumnezeu Si ce s-a intamplat? R: a cazut la pamant ca un mort, de teama sfanta. Dar nu, nu mai este acum.
Vii la Bis, intri in prezenta Domnului in mod scandalos.Te gandesti la ce n-ar trebui, spui ce n-ar trbui spus..Daca as fi gandit rau, nu m-ar mai fi asculta.

Inainte de a sluji altora, de a face lucrarea cu altii, trebuie sa-l lasi pe Dumnezeu sa-si faca lucrarea cu tine. Pentru ca El e sfant, doreste ca noi sa fim sfintiti.
Si prin carbunele aprins, luat de pe altar, Isaia este curatit. Un carbune luat de pe altar, altarul acela pe care focul a coborat din cer la prima jertfa, si care ardea in continuare. Si a atins buzele lui Isaia. Altarul pe care era varsat sange, pe care preotii aducau jertfa. Un carbune luat din foc si sange. Si prin sange si foc Isaia este curatit. La fel cum numai prin sangele lui Hristos, si focul acesta al Duhului Sfant, putem sta inaintea unui Dumnezeu asa de infricosator. Numai prin Hristos avem intrare la acest Dumnezeu minunat. Nu mai era nici o perdea. Caci prin Isus avem intrare in locul preasfant, in sfanta sfintelor.
Sa-ti puna un carbune aprins pe buze... Harul nu este ieftin...desi multi il facem asa de ieftin. Este scump..desi fiecare putem sa-l avem, fara bani si fara plata. Asa cum jertfa lui Isus este gratuita, dar nu a fost deloc ieftina. L-a costat totul.

III- Isaia a vazut clar la ce era chemat.

Pe cine sa trimit, si cine va merge pentru noi.
Nu stiu cum a mai putu vorbi...dar cand a auzit...n-a ezitat..Aici sunt Doamne, Iata-ma trimite-ma. Chemarea e pentru fiecare.Sunt atatia insa care nu slujesc...nu e nici o frumusete. Dar, cand vezi frumusetea Domnului, cand vezi ce frumusete poate sa faca in viata ta.
Cand esti curatit, cand il vezi pe Dumnezeu in splendoarea Sa, cand esti sfintit- esti mai sensibil la vocea lui Dumnezeu- auzi vocea aceasta..
Uitati-va la un lucru...Dumnezeu nu te obliga. Cine va merge pentru noi? Cine? D-zeu cauta voluntari..CINE? Nu e cu forta?
Si de ce ar sluji Isaia cand parca nimic nu era in fata. Isaia nu a mers in lucrare cu vizuinea succesului, ca lucrarea lui va aduce roade,..din start Isaia...pleaca cu un mesaj pentru un popor impietrit, un popor care nu va accepta mesajul lui.
Isaia este slujitorul fara roade. O viata..de slujire fara roade..insa pana la urma..noi suntem chemati sa predicam..indiferent de rezultate. Fie ca Domnul adauga fie ca nu..trebuie sa ascultam.
Lucrarea lui Isaia e intinde pe mai bine de 50 de ani, din anul mortii lui Ozia, pana la Ezechia, si primii ani ai lui Manase. Si in toti acesti ani...El a avut acelasi mesaj. Povestea lui Isaia este povestea unui om care vorbeste unui generatii care nu asculta, care isi bate joc de mesajul lui Dumnezeu. Cine a crezut ceea ce ni se vestise, cine a crezut bratul Domnului.

Talmudul afirma ca Isaia dupa o viata de slujire, o viata care s-a mistuit in aceasta slujba, a fost taiat in doua cu fierastraul, pe timpul imparatului Manase. (2 Imp 21:16; Evrei 11:37), din pricina unor predici ale profetului.
A platit pretul suprem, si asta tot putin lucru a fost in comparatie cu ceea ce i s-a aratat.
El a facut parte din categoria aceea de oameni, descrisa in Evrei 11:36 Altii au suferit batjocuri, bãtãi, lanturi si închisoare; au fost ucisi cu pietre, tãiati în douã cu ferestrãul, chinuiti; au murit ucisi de sabie, au pribegit îmbrãcati cu cojoace si în piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti, ei, de care lumea nu era vrednicã-au rãtãcit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crãpãturile pãmântului.
Si perspectiva asta o ai, cand cu adevarat, Dumnezeu e Dumnezeu pentru tine.
Policarp, episcop de Smirna, in al doilea secol, a fost adus in fata tribunalului, si fortat sa-l nege pe Hristos. Gandeste-te la tine si fie-ti mila de varsta ta inaintata. Renunta la Hristos si iti voi da drumul.- i-a spus proconsului.
--- Policarp a raspuns: Otpzeci si sase de ani L-am servit si niciodata nu mi-a facut rau. Cum as putea sa-L blasfemiez pe Regele meu, care m-a salvat?
Iar Wurmbrand, cu privire la viata de slujire. Afirma ca acel TREBUIE al vietii nu cunoaste scuze. Datoria este porunca fara echivoc si categorica, fie ca esti fericit sau nefericit. Fie ca esti batjocorit, flamand intemnitat, bolnav, acuzat pe nedrept, torturat, izolat de toti, datoria ta este sa servesti pe Cel Preainalt...
Biserica nu are nevoie de metode, de planuri, de strategii ci de oameni, care sa se lase sa fie folositi.
Isaia a vazut cum este Domnul, cine este El, ca fara mila, si harul sau este nimic..si a vazut clar la ce a fost chemat. Nimic nu-i prea mult... in comparatie cu acest Dumnezeu.
Si sute si mii de credinciosi au suferit si sufera lucruri mai presus de imaginatia noastra, si totusi considera o bucurie si un privilegiu sa-l onoreze, sa-l slujeasca pe Isus Hristos. De ce? Pentru ca s-au intalnit cu acest Dumnezeu. Adevaratul Dumnezeu nu a murit. Dumnezeu nu e mort cum Spun unii filozofi, ci Dumnezeu este viu. Traiasca Regele! Si acest Rege este atat de sfant si glorios.
Soren Kirkegaard foloseste o ilustratie pentru vrea sa vada slava Domnului, si te urci intr-o caruta...si mergi in noapte. Pe de o parte si de alta a carutii sunt lampi cu gaz ce ard ..si mergi in noapte...In timp ce suntem invaluiti de acesta lumina artificiala cerul deasupra nu prea e plin de slava..nu prea vezi nimic pe cer. Dar, daca sufla vantul in lamplile aceste, atunci in intuneric cerul este plin de stele. Haideti sa stingem lumina artificiala, cu care ne invaluim, si sa-L lasam sa straluceasca mai mult in viata noastra, in slujirea noastra. Sa-L vedem asa cum este. Sa ne vedem asa cum suntem, si sa-l slujim cu tot ce suntem.
„Ma veti cauta si ma veti gasi, daca ma veti cauta cu toata inima. Ier.29:12-13

In timp ce, orbit fiind, se tara pe jos, micutul pui de vultur a fost gasit de catre un card de curcani salbatici. Fiind creaturi dragute, generoase, curcanii au hotarat sa-l ia pe puiusorul de vultur sub aripile lor si sa-l invete toate lucrurile de care avea nevoie pentru a putea supravietui. Curcanii, avand inima buna, l-au invatat pe micul vultur sa scormoneasca dupa ghinda atunci cand simtea ca burtica ii este goala. Totusi, dupa ce manca pana se satura, exista in inima lui o foame ciudata, nesatisfacuta.

Dupa ce si-a pierdut primele pene, el a inceput sa dea din aripi si sa cada cand intr-o parte cand intr-alta. Binenteles ca arata ca un prostut, iar curcanii abia se abtineau sa nu rada de el. Cand aripile i-au crescut extrem de mari si voluminoase, nu le putea tine stranse impreuna ca si ceilalti curcani. De fapt, cu cat crestea, semana tot mai putin cu ei. Intre timp, femelele-curcan, in maternitatea lor, erau ingrijorate cu privire la ciudateniile lui, facandu-l sa se simta si mai jenat si confuz.

In cateva ocazii, in curgerea timpului, puiul de vultur a privit in sus si a vazut multi vulturi maturi ca si el, zburand mult deasupra pamantului. Mica sa inima i-a batut cu tarie, dorind sa zboare si el, dar un batran curcan a tipat la el: „Nu, nu! Tu nu vrei sa fii ca ei! Cei de acolo sunt vulturi!” Zdrobit si infrant, puiul de vultur a ajuns matur fara sa paraseasca macar o singura data pamantul. A incercat din rasputeri sa fie un curcan bun, dar era nefericit si nu stia de ce.

Intr-o zi, in timp ce vulturul scormonea pamantul din padure, tragandu-si trupul dupa el, fara sa-si foloseasca aripile, o bufnita inteleapta, care sta cocotata pe o ramura, a privit in jos si a zis vulturului: „Cineeee esti tu? Si ce faci aici?”

Vulturul i-a raspuns: „Sunt un curcan rau. Am incercat din rasputeri, dar nu pot face nimic cum trebuie. „ Batrana bufnita i-a raspuns: „Problema ta este ca nu stii cine esti. Tu ai fost curcanizat! De fapt, tu esti vultur, iar vulturii sunt destinati pentru cer. Niciodata nu vei fi fericit atata timp cat vei trai pe pamant.”

Ochii vulturului s-au deschis. A vazut cine era cu adevarat. A inteles pentru ce anume a fost creat si a gasit curajul sa faca ceea ce nu facuse niciodata. In uimirea lor, curcanii buni au inceput sa strige. Le-a fost teama ca va cadea. Dar vulturul si-a ridicat aripile si s-a inaltat purtat de curentii de aer.
Niciodata nu a trebuit sa mai priveasca inapoi. Acum, vulturul putea face acel lucru pentru care a fost creat... pentru ca acum stia cine este cu adevarat.

Cand il primesti pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor personal, Dumnezeu iti da o noua identitate. Cand Duhul lui Dumnezeu, locuieste in tine, ai o identitate cereasca, esti fiul lui Dumnezeu. Nu te lasa curcanizat de lumea aceasta...Traieste pentru cer, si indiferent de parerile celorlalti despre tine, indiferent ce zici u despre tine, pana la urma conteaza ce zice Dumnezeu despre tine. Ai valoare, semnificatie, esti pretios in ochii Lui.
Fii ceea ce Dumnezeu a intentionat sa fii.

Acuma, ma intreb eu, asa, ca prostu...

Inalt prea(dubiosde)preafericitul Daniel, care ia 80 de milioane salariu din banii MEI smulsi cu de-a sila in scopul asta, de ce nu doneaza la construirea / repararea / restaurarea vreunei biserici / manastiri de pe undeva?

Preafericitul asta care pastoreste un ONG nesimtit care papa bani de la bugetul statului de ce nu-i aloca pentru construirea / repararea / restaurarea vreunei biserici / manastiri de pe undeva?

Nesimtitii de la BOR de ce pana mea nu vand din pamanturile pe care le-au japcuit de atata amar de vreme si pentru care se mai si tiganesc judeca mireneste, deloc cu har popesc si sfintenie, ca din banii luati din vanzare sa finanteze construirea / repararea / restaurarea vreunei biserici / manastiri de pe undeva?

De ce se duc ninja sa cerseasca pe la colturi? Sau face parte din faza cu umilinta si smerenia, avand ca scop si inaltarea sufletului si protejarea pungii fara fund a BOR? Nu am nimic cu amaratul ala de ninja, saracul, ala era si el mic si amarat si statea sa inghete in umezeala pe strada pentru doi lei pe ora. Dar popoii aia grosi si mari... ei taie si spanzura atat pe seama statului roman imbecil care le da apa la moara cu bani si religie bagata in scoli si catedrala jefuirii neamului si parteneriate de spalat pe maini (ca ala al lu' Nicolalaescu), dar si a prostilor care, credinciosi, platesc.

David Wilkerson

Anche se a Milano piove e l'unico colore che vedi in cielo è il grigio so che oltre quelle nuvole c'è il nostro Papà che, come sempre, si prenderà cura di noi! ;) e poi detto dai nostri carissimi amici della trinacria:

CHI GHIURNATA SPICIALI!
si accettano altri suggerimenti sui dialetti vari dell'isola :P

e per rimanere vicini al tema della vignetta di ieri,
ecco a voi la predica di Sergio Mascheroni :D
per tutti quelli che si sentono..  FIGLI DI PAPA'

BUONA VISIONE BOYS&GIRLS ;)

Anche questa domenica rimaniamo in nord Europa: dalla Finlandia alla Norvegia, con Gesù è sempre un "Happy Day" ;)

Lui vuole renderti felice e per esserlo hai bisogno di relazionarti con Lui, per conoscerlo e capire chi è davvero! Dedica più tempo alla lettura della bibbia, rimani alla sua presenza e parla con Lui.
Rendere questa relazione speciale ed unica :) dipende solo da te!

é come con un amico: più rimani con lui, più lo conosci ed inizi a condividere ogni attimo e istante della tua vita! Fa che ogni giorno sia felice. Con Dio!

Pastore J. Martin 9 marzo '08
Esodo 20:18-21
Or tutto il popolo udiva i tuoni, il suono della tromba e vedeva i lampi e il monte fumante.
A tal vista, tremava e stava lontano. E disse a Mosè: «Parla tu con noi e noi ti ascolteremo; ma non ci parli Dio, altrimenti moriremo».
Mosè disse al popolo: «Non temete, Dio è venuto per mettervi alla prova, perché ci sia in voi timore di Dio, e così non pecchiate». Il popolo dunque se ne stava lontano, ma Mosè si avvicinò alla nuvola dov'era Dio.

Buona visione!
Dio vi benedica!

Buooon giorno BOYS&GIRLS :D
OGGI DEDICHIAMO LA NOSTRA MINI RUBRICA "oh happy day" ALLA FINLANDIA ;) PERCIò

Oh,VAAN etta Kaunis PAIVA! :)

OGGI VOGLIO DARVI UNA SPLENDIDA NOTIZIA, PER CHI NON LO SAPESSE: :D GESù è VIVO!! :D NON è CHIUSO IN UNA TOMBA O IN UNA CHIESA E VUOLE VENIRE AD ABITARE DENTRO AL TUO CUORE. CHE NE DICI?!
GLI APRIRAI E CONTINUERAI A LASCIARLO FUORI?!

Qui sotto potrai ascoltare una predica di Reinhard Bonke, un grande evangelista che svolge il suo ministerio in Africa. Spendi quanche minuto del tuo tempo per guardarla.
Non te ne pentirai.

1 Corinzi 15:20
Ma ora Cristo è stato risuscitato dai morti,
primizia di quelli che sono morti.

Dio ti benedica!
da qualsiasi parte del mondo tu ci stai seguendo! ;)

partea 2

partea 3

Misterele Pucioasei (cap.LVII)

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa ( Partea a XL-a. Texte modificate : Anul 1979 )

Studiu independent despre fenomenul religios NIP

( ”Noul Ierusalim de la Pucioasa” )

“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Anul 1979

446. Ediţia 1995: “…Fiţi atenţi, că veţi avea ocazia să-l vedeţi pe satana în trup. Veţi avea ocazia chiar să vă războiţi cu el, piept la piept. Dar să ştiţi că Domnul Iisus nu vă va lăsa să fiţi biruiţi, dar să nu vă puneţi în mintea voastră, că puterea e a voastră. Şi cu semnul crucii, nu-l veţi mai vedea pe satana…” (2 ianuarie 1979)

446. Ediţia 2006: “…Fiţi atenţi, că veţi avea prilejul să-l vedeţi pe satana în trup şi chiar să vă războiţi cu el piept la piept, dar să ştiţi că Domnul Iisus nu vă va lăsa să fiţi biruiţi. Dar să nu vă puneţi în mintea voastră că puterea e a voastră, ci cu semnul crucii nu-l veţi mai vedea pe satana; dar dacă te vei lupta cu îngâmfare sau cu altă lucrare în afară de Mine, să ştii că te va băga satana sub picioare.” (20 decembrie 1978/2 ianuarie 1979)

447. Ediţia 1995: “…E o turmă nenumărată de creştini, când se adună la masă, găseşti două-trei calităţi de băutură la masa lor şi pentru că i-am oprit, au zvârlit proorocia şi trăiesc, zic ei, “după cărţi”… ” (2 ianuarie 1979)

447. Ediţia 2006: “…E o turmă nenumărată de creştini. Când se adună la masă, găseşti două-trei feluri de băutură la masa lor, şi pentru că i-am oprit, au zvârlit proorocia şi trăiesc, zic ei, “după cărţi”. ” (20 decembrie 1978/2 ianuarie 1979)

448. Ediţia 1995: “…Fiţi foarte atenţi cu lucrările pe care le faceţi şi cu predicările care le predicaţi. ” (2 ianuarie 1979)

448. Ediţia 2006: “…Fiţi atenţi cu lucrările pe care le faceţi şi cu predicările pe care le predicaţi. ” (20 decembrie 1978/2 ianuarie 1979)

449. Ediţia 1995: “ Era într-o poiană verde şi era plină de lume şi prin lume mai era şi din neamurile voastre. Şi a venit cineva şi a închis locul acela. Şi trâmbiţa striga cu lacrimi: vino la mine, că cine se închide în locul acela, nu mai poate ieşi […] dar n-a mai putut salva pe nimeni, abia a scăpat ea singură, că a venit focul şi i-a mistuit pe toţi. Cei ce erau afară, au scăpat şi s-au sfinţit prin binecuvântare sfântă. Şi o veţi vedea (profeţia), că nu se ascunde de ochii voştri…” (8 februarie 1979)

449. Ediţia 2006: “ Era într-o poiană verde, plină de lume, şi prin lume mai erau şi din neamurile voastre, şi a venit cineva şi a închis locul acela, şi trâmbiţa striga cu lacrimi: “Vino la mine, căci cine se închide în locul acela nu mai poate ieşi”. […] dar n-a mai putut salva pe nimeni. Abia a scăpat ea singură, că a venit focul şi i-a mistuit pe toţi. Cei ce erau afară au scăpat şi s-au sfinţit prin binecuvântare sfântă. Şi veţi vedea această vedere, că nu se ascunde de ochii voştri.” (26 ianuarie 1978/8 februarie 1979)

450. Ediţia 1995: “ Şi a zis Domnul Oltului: Oltule râu spumegat/ face-te-oi adânc şi lat/ să fii mereu tulburat/ […]” (8 februarie 1979)

450. Ediţia 2006: “ Şi Domnul a zis Oltului: “Oltule, râu spumegat, face-te-oi adânc şi lat, să fii mereu tulburat […]” (26 ianuarie 1978/8 februarie 1979)

451. Ediţia 1995: “ Chiar dacă Domnul e ocupat, trimite pe sfinţii Săi să-ţi împlinească cererea ta…” (8 februarie 1979)

451. Ediţia 2006: “ Chiar dacă Domnul e în lucru, trimite pe sfinţii Săi să-ţi împlinească cererea ta…” (26 ianuarie 1978/8 februarie 1979)

O stîngace încercare de a ascunde că “Dumnezeul de la Pucioasa” nu e în stare să facă mai multe deodată, apelând din acest motiv la intermediari care să-i ţină locul (aceştia nu sunt îngerii, ci sfinţii!!!)

452. Ediţia 1995: “ Ai auzit? La anul pe timpul acesta, Dumnezeu mai începe curăţirea pământului de viespe şi de viespari, de tăunii aceia mari, că nu mai poate circula populaţia care face voia Mea. Şi mai începe ceva: mai începe mucenicia prin preoţia aleasă, preoţia cea bună.” (20 martie 1979)

452. Ediţia 2006: “ Ai auzit? La anul pe timpul acesta Dumnezeu mai începe curăţirea pământului de viespe şi de viespari, de tăunii aceia mari, că nu mai poate umbla turma care face voia Mea. Şi mai începe ceva, mai începe mucenicia peste preoţia aleasă, preoţia cea bună.” (7/20 martie 1979)

453. Ediţia 1995: “ …Feriţi-vă de materialul din material plastic. Nu mai rămâne nici un corp care poartă material din acesta şi va sări în apă ca să scape, dar mai mult va arde…” (20 aprilie 1979)

453. Ediţia 2006: “ …Feriţi-vă de materialul din plastic. Nu mai rămâne nici un trup care poartă material din acesta, şi va sări în apă ca să scape, dar mai mult va arde, că e de foc materialul. Să zicem că nu mai este decât material din acesta, că aşa vrea Gog şi Magog, dar voi nu daţi năvală ca să rămâneţi fără piele.” (16/29 aprilie 1979)

454. Ediţia 1995: “ De la vârsta de nouă ani, acest trup îl am de folosinţă, pentru poporul Domnului Iisus Hristos. Crezi? Purta o singură rochiţă şi în loc de cămăşuţă. Şi mânca mere pădureţe, dar era miere, nu mere…” (1 mai 1979)

454. Ediţia 2006: “ De la vârsta ei de nouă ani, acest trup îl am de folosinţă pentru poporul Domnului Iisus Hristos. Purta o singură rochiţă şi mânca mere pădureţe, dar erau miere, nu mere…” (18 aprilie/1 mai 1979)

455. Ediţia 1995: “ Acest trup e asfixiat duhovniceşte. Când a fost înţepată cu ace, de ce nu a ţipat? Când i-a făcut injecţii cu apă de a umflat-o burduf, de ce nu a ţipat? Când i-a pus ouă fierbinţi la picioare şi la subţiori, de ce nu a ţipat? Când strigă într-una, mor, de ce nu moare? Dar să ştiţi că veţi răspunde când strigă şi nu e nimeni lângă ea…” (1 mai 1979)

455. Ediţia 2006: “ Acest trup e asfixiat duhovniceşte când grăiesc Eu din ea. Când a fost înţepată cu ace, de ce nu a ţipat? Când i-a făcut injecţii cu apă, de a umflat-o burduf, de ce nu a ţipat? Când i-a pus ouă fierbinţi la picioare şi la subţiori, de ce nu a ţipat? Pentru că Eu grăiesc atunci din ea. Când strigă într-una, “Mor”, de ce nu moare? Dar să ştiţi că veţi răspunde când strigă şi nu e nimeni lângă ea.” (18 aprilie/1 mai 1979)

456. Ediţia 1995: “ …Când trece Ceauşescu, cei din lume stau în cale şi strigă osanale.” (25 iunie 1979)

456. Ediţia 2006: “ …Când trece conducătorul Ceauşescu, cei din lume stau în cale şi strigă osanale.” (12/25 iunie 1979)

457. Ediţia 1995: “ …Copilaşii Mei, gândiţi-vă unde veţi fi voi când Domnul va muta toată suflarea Sa din cer pe pământ? Că zice Domnul: mulţi dintre voi veţi sta cu trupul şi mulţi vor intra în mormânt. Dar să ştiţi că mulţi nu vor mai învia din mormânt.” (25 iunie 1979)

457. Ediţia 2006: “ …Copilaşii Mei, gândiţi-vă: unde veţi fi voi când Domnul va muta toată suflarea Sa din cer pe pământ? Mulţi dintre voi veţi sta cu trupul şi mulţi vor intra în mormânt. Dar să ştiţi că mulţi nu vor mai învia din mormânt.” (12/25 iunie 1979)

Biblia spune cu totul altceva: nimeni nu va rămâne în mormânt, ci “toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.”(Ioan, 5, 28-29)

458. Ediţia 1995: “ …Copilaşii Mei, mai sunt creştini ca voi, dar ei nu ştiu ce împărat mai e pe pământ azi .” (25 iunie 1979)

458. Ediţia 2006: “ …Copilaşii Mei, mai sunt creştini ca voi, dar ei nu ştiu ce împărat mai e azi pe pământ .” (12/25 iunie 1979)

459. Ediţia 1995: “ Această fiinţă era în celulă şi făcea cinci sute de mătănii dimineaţa şi cinci sute după-masă, în total o mie. Se ruga ca să nu se piardă poporul Meu din lipsă de învăţătură. Se ruga ca să fie cu Dumnezeu până la întoarcerea sa din celulă, dar care nu a înţeles lucrarea lui Dumnezeu, a socotit că aceasta se face spre prefăcătorie, pentru bani…” (25 iunie 1979)

459. Ediţia 2006: “ Această fiinţă era în celulă şi făcea cinci sute de mătănii dimineaţa şi cinci sute după-amiază. Se ruga să nu se piardă poporul Meu din lipsă de învăţătură şi se ruga să fie cu Dumnezeu până la întoarcerea sa din celulă. Dar care nu a înţeles lucrarea lui Dumnezeu, a socotit că aceasta se face spre prefăcătorie, pentru bani.” (12/25 iunie 1979)

460. Ediţia 1995: “ Fiţi desăvârşiţi, că uite, lângă voi, e mulţime de oaspeţi cereşti. Au venit cu Domnul Iisus Hristos şi stau sus.” (25 iunie 1979)

460. Ediţia 2006: “ Fiţi desăvârşiţi, că uite, lângă voi e mulţime de oaspeţi cereşti. Au venit cu Mine, Domnul Iisus Hristos, şi stau sus.” (12/25 iunie 1979)

Liderii pucioşi din nou modifică vorbirea Verginicăi, ca să sugereze că nu ea grăieşte despre ceea ce “vede” (cu ochii închişi), ci Domnul Însuşi vorbeşte prin ea. Deja situaţiile de acest gen s-au repetat şi s-au adunat atât de multe, încât ilustrează o realitate: Verginica vorbeşte în numele Domnului, dar din când în când îi mai “scapă” în vorbirea ei şi unele exprimări personale, care o demască. Pe toate acestea liderii pucioşi s-au grăbit să le ascundă, dovedind faptul că sunt conştienţi de caracterul fraudulos al “lucrării”. Altminteri, ei ar fi lăsat nemodificat textul original, neavând ce să ascundă sau de ce să se teamă.

461. Ediţia 1995: “ …Să ştiţi să vă feriţi de cădere, că este păcat greu.” (25 iunie 1979)

461. Ediţia 2006: “ …Să vă feriţi de cădere, că este păcat greu.” (12/25 iunie 1979)

462. Ediţia 1995: “ …Nu mai există sărutare sfântă.” (25 iunie 1979)

462. Ediţia 2006: “ …Nu mai este sărutare sfântă.” (12/25 iunie 1979)

463. Ediţia 1995: “ …Mai sunt fraţi de-ai voştri pe care îi aştept să vină. Duceţi-vă la ţara unde nu se construieşte blocuri, că toate vor fi dărâmate. Copilaşii Mei, nu vă temeţi că vine mânia Domnului peste voi, că Dumnezeu vă scapă…” (25 iunie 1979)

463. Ediţia 2006: “ …Mai sunt fraţi de ai voştri pe care-i aştept să vină. Duceţi-vă la sate, unde nu se construiesc blocuri, că toate vor fi dărâmate. Copilaşii Mei, nu vă temeţi că vine mânia Domnului peste voi, că Dumnezeu vă scapă.” (12/25 iunie 1979)

464. Ediţia 1995: “…De ce nu crezi că toate au sfârşit? Şi vei vedea pe Domnul în faţa ta, în casa ta şi vei zice că e vrăjitor…” (10 iulie 1979)

464. Ediţia 2006: “…De ce nu crezi că toate au sfârşit? Îl vei vedea pe Domnul în faţa ta, în casa ta, şi vei zice că e vrăjitorie.” (27 iunie/10 iulie 1979)

465. Ediţia 1995: “ Unde mai e măi tată un Mihail care nu avea pe piaţă lucruri spurcate; un Mihail care zbura cu credinţa şi cu turma sa? Se auzea conducerea sa la cerul sfânt. Fiţi precauţi şi nu trădaţi acest cuvânt, că veţi fi osândiţi. Am fost îngăduit de Tatăl, ca să spun acest cuvânt…” (1 august 1979)

465. Ediţia 2006: “ Unde mai e, măi tată, un Mihail ( regele Mihai, n.r.) care nu avea pe piaţă lucruri spurcate? Un Mihail care zbura cu credinţa şi cu turma sa? Se auzea conducerea sa la cerul sfânt. Fiţi pricepuţi şi nu trădaţi acest cuvânt, că veţi fi osândiţi. Am fost îngăduit de Tatăl ca să spun acest cuvânt.” (19 iulie/ 1 august 1979)

Pe vremea regelui Mihai, lucrurile mergeau mai bine prin pieţele agro-alimentare, dar nu neapărat pentru că suveranul ar fi avut cine ştie ce merit personal în această chestiune. Pe de altă parte, nici măcar nu erau pieţele lui, ca să se poată spune “Mihai avea pe piaţă…”. Erau însă pe vremea aceea alţi oameni, altă educaţie şi alt sistem politic. Sunt însă aici nişte nostalgii ale Verginicăi, a căror expunere publică pe vremea comuniştilor atrăgea un oarecare pericol potenţial, pe care se vede că ea îl sesizează foarte bine.

466. Ediţia 1995: “ Copilaşii Mei, nu vă amăgiţi după cei răi, că umblă pe alei spunând că nu e Dumnezeu.” (1 august 1979)

466. Ediţia 2006: “ Copilaşii Mei, nu vă amăgiţi după cei răi, că umblă ca leii spunând că nu e Dumnezeu.” (19 iulie/ 1 august 1979)

467. Ediţia 1995: “ Tu eşti sarea cu care se sară marea. Tu eşti, care Dumnezeu vine la tine şi spune aceste cuvinte…” (1 august 1979)

467. Ediţia 2006: “ Tu eşti sarea cu care se sărează marea. Tu eşti la care Dumnezeu vine şi spune aceste cuvinte.” (19 iulie/ 1 august 1979)

468. Ediţia 1995: “ Să fii un Pavel, să fii un Ilie care a stat în pustie, că Domnul i-a spus: mai am un număr de persoane care nu s-au închinat lui Baal.” (1 august 1979)

468. Ediţia 2006: “ Să fii un Pavel. Să fii un Ilie care a stat în pustie, că Domnul i-a spus: “Mai am un număr de creştini care nu s-au închinat lui Baal”.” (19 iulie/ 1 august 1979)

Verginica scrisese corect “persoane”, dar liderii pucioşi, care au cîteva clase elementare în plus, şi de aceea se cred mai deştepţi decât ea, s-au grăbit s-o “corecteze”. De unde or fi aflat liderii pucioşi că existau creştini încă de pe vremea lui Ilie, numai ei ştiu. Biblia ne învaţă altceva:

“ Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini.”(Fapte, 11,26)

469. Ediţia 1995: “ Să fiţi de mare respect în faţa lui Dumnezeu, că nu vă dă Dumnezeu morţii dacă veţi fi vii […]” (1 august 1979)

469. Ediţia 2006: “ Să fiţi de mare cinste în faţa lui Dumnezeu, că nu vă dă Dumnezeu morţii dacă veţi fi vii […]” (19 iulie/ 1 august 1979)

470. Ediţia 1995: “ Mai e un pic şi toate aceste lucruri diavoleşti dispar şi ia locul altcineva pe tron, pentru un moment şi nici acela nu va fi bun. Tot nebun. Şi va cădea şi acela. Şi apoi va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, va fi jalea…” (1 august 1979)

470. Ediţia 2006: “ Mai e un pic şi toate aceste lucruri diavoleşti dispar şi ia locul altcineva pe tron pentru o clipă, şi nici acela nu va fi bun. Tot nebun, şi va cădea şi acela, şi apoi va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, va fi jalea.” (19 iulie/ 1 august 1979)

471. Ediţia 1995: “ …Fiţi credincioşi, luaţi aminte la aceste cuvinte. Este greu tată să creadă cineva în cuvântul acesta, pentru că nu este bărbat, ci este femeie. Fericiţi veţi fi voi, dacă veţi crede şi veţi asculta… ” (1 august 1979)

471. Ediţia 2006: “ …Fiţi credincioşi. Luaţi aminte la aceste cuvinte. Este greu, tată, să creadă cineva în cuvântul acesta, pentru că nu este glas de bărbat, ci este de femeie. Fericiţi veţi fi voi dacă veţi crede şi veţi asculta. ” (19 iulie/ 1 august 1979)

472. Ediţia 1995: “ Nu acest trup, acest trup este un bulgăre de lut, care l-am călit prin foc, prin dureri şi chinuri grele. Tată, şi l-am sfinţit prin acest duh, prin post şi rugăciune şi îl am în faţa voastră… ” (1 august 1979)

472. Ediţia 2006: “ Acest trup este un bulgăre de lut pe care l-am călit prin foc, prin dureri şi chinuri grele, tată, şi l-am sfinţit prin acest Duh, prin post şi rugăciune, şi îl am în faţa voastră. ” (19 iulie/ 1 august 1979)

473. Ediţia 1995: “ Lucrează, tată, cu credinţă. Adică cum? ” (9-10 august 1979)

473. Ediţia 2006: “ Lucrează, tată, cu credinţă. Cum adică ? ” (27 iulie/ 9 august 1979)

474. Ediţia 1995: “ Se vor arăta pe faţă spunând că este Dumnezeu, dar cereţi binecuvântare de la Dumnezeu şi duhul rău va pieri din faţa voastră, că mulţi sfinţi au fost ispitiţi de duhul rău. ” (9-10 august 1979)

474. Ediţia 2006: “ Se vor arăta pe faţă, spunând că este de la Dumnezeu lucrarea lor, dar cereţi binecuvântare de la Dumnezeu, şi duhul rău va pieri din faţa voastră, că mulţi sfinţi au fost ispitiţi de duhul rău; ” (27 iulie/ 9 august 1979)

475. Ediţia 1995: “ Asta e jertfa care a mai rămas, că jertfă fără preoţie, nu se mai poate, că e preoţie puţină şi care a mai rămas, este comunist. ” (9-10 august 1979)

475. Ediţia 2006: “ Asta e jertfa care a mai rămas, că jertfă fără preoţie nu se mai poate, că e preoţie puţină, şi care din ei a mai rămas, este comunist. ” (27 iulie/ 9 august 1979)

476. Ediţia 1995: “ O, ce jertfă Mi-a adus sfântul Ilie, ce jertfă Mi-a adus sfântul Pantelimon, dar din vremea de azi, nu mai primesc. Ce? Un castron de varză sau un castron de ciorbă şi zice că a a dus jertfă, cu unghiile roşii, cu capul descoperit, cu picioarele goale, cu goliciune. Jertfa aceasta nu e plăcută, că se cade la preoţime să nu primească această prostie. Interzis ca această persoană să se apropie de Sfântul Altar. Dar îi e frică şi o lasă şi nu o mai opreşte că e şi el om în servici ca oricine. Şi ca să nu piardă pâinea, nu se luptă duho